Duminica Infricosatei Judecati
Frati crestini,
In tot cursul anului nu
exista o Evanghelie mai zguduitoare ca aceasta pe care ne-o pune in fata
Sfanta Biserica astazi. Aceasta Evanghelie ne zguduie sufletul, caci ne
vorbeste despre acea cumplita zi care va insemna ultimul act al
istoriei omenesti, ziua aratarii Fiului Omului, ziua implinirii
imparatiei lui Dumnezeu, asa cum zicem si in Simbolul Credintei: "... A
carui imparatie nu va avea sfarsit. Imaginea aceasta a judecatii celei
din urma au avut-o in fata ochilor intotdeauna crestinii adevarati din
toate veacurile.
Ei vedeau in ea sfarsitul tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai lor, ei vedeau in ea pe Cel ce va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, dupa osteneala lui, dupa dragostea lui. De aceea mucenicii mergeau cu zambetul pe buze la chinurile cele mai ingrozitoare. Pustnicii sufereau frigul si zaduful, foamea si setea si varsau siroaie de lacrimi cu pocainta din inima. Fecioarele isi pazeau fecioria cu pretul vietii lor si cu totii privegheau rugandu-se sa fie gata de plecare. Acesti crestini adevarati si urmatori ai lui Hristos in toata clipa se vedeau In fata judecatii celei din urma, acolo, in fata infricosatului tribunal ceresc, in fata miilor si milioanelor de ingeri si de sfinti, si se mai vedeau si in mijlocul nesfarsitului numar de impricinati.
Asa vom sta si noi de fata, asteptand undeva sentinta Dreptului Judecator, ori la dreapta cu dreptii, ori la stanga cu toata pleava, cu caprele. Cel dintai lucru pe care ni-l descopera Sfanta Evanghelie despre judecata din urma este ca va veni prin surprindere. Oamenii vor manca si vor bea, se vor insura si se vor marita, vor sadi si vor zidi mereu case peste case, pana ce deodata, ca un hot ce vine noaptea, va veni Domnul Hristos pe norii cerului, ca fulgerul ca sa ne cheme pe toti sa raspundem de faptele noastre.
Domnul Hristos n-a spus ziua si ceasul, nici anul cand va veni, dar a spus semnele care vor fi inaintea judecatii. Aceste semne inspaimantatoare, foarte multe dintre ele, le-am vazut le vedem si le vom vedea. Va suna cel din urma ceas al neamului omenesc.
Sfintele Scripturi asa ne spun, ca se va distruge credinta aproape cu totul, iar oamenii vor ajunge la cel din urma grad de stricaciune. Anticrist-satana intrupat-va insela pe oameni prin mincinoasele minuni ale lui si prin persecutiile asupra crestinilor. Popoarele se vor distruge aproape, prin razboaie, ciuma si foamea vor pustii pamantul, cutremure de pamant vor inghiti orase intregi. Echilibrul lumii se va rupe, vanturile se vor dezlantui, soarele nu va mai da decat luciri sinistre si incretite, luna nu va mai straluci, stelele vor cadea. Fulgere si trasnete vor izbucni, vulcanii se vor infuria si vor varsa siroaie de flacari, muntii de gheata se vor topi, apa umfland oceanele si marile acestea vor iesi din hotarele lor si mugetul lor ingrozitor va inunda pamantul, facand sa se ciocneasca muntii si dealurile Intre ele.
O ploaie de foc si pucioasa va ineca pamantul si tot ce se gaseste pe deasupra lui va ajunge intr-un minut prada flacarilor si va fierbe apa in mari si in oceane cum fierbe apa in oala la foc. Ingrozite vor iesi fiarele si toate vietatile racnind de durere si sfasiind vazduhul cu tipetele lor. Astfel nu va mai ramane decat o gramada de cenusa fumegand, iar pamantul va fi intocmai ca un mormant luminat de un slab opait. In acest intuneric va domni o tacere adanca si posomorata. In aceasta tacere se va auzi un zgomot mai inspaimantator decat trasnetele cele mai puternice.
Acesta va fi sunetul trambitei cele de pe urma de care vorbeste Sfanta Scriptura, atunci ingerii judecatii vor suna in cele patru colturi ale lumii, caci acesta va fi glasul care va iesi din gura Fiului lui Dumnezeu si va porunci neamului omenesc zicand: "SCULATI-VA, MORTILOR, IESITI LA INVIERE! La acest glas vor tresari toti mortii din morminte si din adancurile marii, osemintele vechi se vor misca, membrele risipite se vor apropia, tarana cea rece se va insufleti si toti mortii vor scutura de pe fruntea lor tarana mormantului ca sa se supuna glasului Celui Atotputernic.
Oamenii care au populat universul de la inceputul lumii si pana in ziua aceea se vor insufleti pentru ca sa se infatiseze in suflet si in trup la judecata lui Dumnezeu. Atunci vor invia si pacatosii si dreptii, si tremurand de frica vor fi adusi de ingeri in valea lui Iosafat, unde deasupra, pe nori, vor fi scaunele de judecata. Judecata se va face dupa traire si dupa fapte. In acele clipe ingrozitoare se vor cunoaste cei buni dintre cei rai, fiindca cei buni vor fi la dreapta pastorului vor fi pe nori luminati si slaviti ca si ingerii. La sunetul trambitei cei drepti, care n-au gustat moartea pana-n acel moment, se vor transforma in oameni nemuritori si vor zbura cu ingerii pe nori deasupra pacatosilor pana la dreapta Domnului. Atunci ii vor vedea cu ochii lor pe sfintii pe care i-au chemat in rugaciuni, pe care i-au avut in icoane prin casa, pe care i-au cinstit si sarbatorit cu dragoste. Bucuria si stralucirea celor de la dreapta vor fi negraite. Cei necredinciosi - zice Sfanta Carte - vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor celor buni. Toti cei ce zic ca aici e raiul si iadul, toti cei rai care nu au mila de aproapele, toti hulitorii si necredinciosii, care au crezut numai in aceste lucruri trecatoare ale lumii, vor ramane aici pe pamant, adica la stanga pastorului; vor invia si ei, dar pentru osanda.
Vor ramane in acea zi infricosata in intunericul acela mare, cu diavolii care i-au inselat. Atunci iadul va slobozi din el toate sufletele care au fost acolo pana in clipele acelea si vor fi aduse de demonii care le-au inselat ca sa fie judecate de Domnul Hristos. Cu trupul cu care au pacatuit vor fi asezate sufletele acelea cete, cete, dupa pacatele lor. La un loc hotii, la un loc curvarii, la un loc betivii, la un loc nemilostivii, necredinciosii si asa, toti pacatosii cu pacatele scrise pe fruntile lor si cu demonii fiecarui pacat langa ei, vor sta de fata atunci ca sa auda sentinta de condamnare a Dreptului Judecator pe vecii vecilor.
Vor sta de fata atunci toti imparatii pagani care au persecutat pe crestini si vor vedea pe aceia carora le-au taiat capetele, ii vor cunoaste bine, vor plange cu amar, gandindu-se la raul pe care l-au facut. Aici la stanga, adica jos pe pamant, pacatosii vor fi fara deosebire, bogatii si saracii la un loc, imparatii si cersetorii la un loc, conducatorii de state langa maturatorii de strada, savantii langa nestiutorii de carte, nici o deosebire. Atunci toate rangurile, toate titlurile vor disparea si toti vor fi o singura mare de capete incremenite de spaima. In acel infricosat ceas, lacrimile, rangurile, cainta si strigatele de disperare nu le vor folosi la nimic. Atunci nimeni nu va mai mijloci, nu se va mai ruga pentru noi, caci ranile deschise si sangele varsat pentru noi ale Dreptului Judecator, Fiul lui Dumnezeu, vor cere pe dreptate sa fie razbunate. Toti hulitorii, toti vrajmasii care s-au luptat sub orice forma contra imparatiei Lui isi vor rupe carnea de pe ei si-si vor musca limbile de durere si de frica. Atunci va fi ziua razbunarii dumnezeiesti. De aceea zice Domnul ca va veni ca un hot, cand nu stie nimeni, ca sa prinda pe toti vrajmasii Lui in rautate si in nelegiuirile lor.
Iata de ce Domnul Hristos ne mai da o pilda ca sa ne faca sa intelegem mai bine cum sa-L asteptam si cum sa ne pregatim pentru aceasta zi a judecatii. El ne spune pilda cu cele zece fecioare care asteptau sosirea Mirelui. Mirele ceresc a venit la miezul noptii si numai cinci a gasit veghind cu candelele aprinse, adica cu flacara credintei, a nadejdii si a dragostei. Celelalte cinci fecioare, desi erau si ele fecioare cu trupul, erau cu sufletul intinate de valul lumii acesteia desarte si au adormit in pacate fara untdelemnul faptelor bune, adica fara biserica, fara rugaciune, fara osteneala duhovniceasca.
Sa fim atenti, ca Mirele vine la miezul noptii, cand e somnul mai dulce si intunericul cel mai greu, adica atunci cand ispitele vor fi cele mai multe si cand lumea va dormi in noaptea pacatelor celor mai grele. Cele cinci feciore nebune, nechibzuite, care s-au ingrijit numai pentru desfatarea trupului, care s-au ingrijit cum sa se faca pe placul barbatilor, care s-au ingrijit numai de lux si placeri, in zadar vor mai striga atunci: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua! - caci usa s-a inchis pentru totdeauna si ele au ramas afara.
Asa va fi ziua judecatii lui Dumnezeu. Domnul Hristos va gasi doua feluri de oameni: oameni buni, credinciosi, si oameni nebuni. Pana atunci omenirea, prin fapte, prin traire, printr-o vietuire buna sau rea aici pe pamant, se va trece de buna voie la dreapta sau la stanga. Cand va veni pastorul, va desparti oile de capre, graul de neghina, pe cei buni de cei nebuni, atunci va rosti sentinta de judecata si va plati fiecaruia dupa faptele lui.
Sa ne intrebam fiecare, chiar in clipa aceasta: daca astazi sau la noapte va aparea pe norii cerului Domnul Hristos sa judece pamantul, pe care drum ne-ar gasi, pe cel bun, sau pe cel rau?
Vai de cei care vor fi in fel de fel de pacate, in betii, in desfranari, necununati, cu avorturi, la carciuma, cantece, descantece, in fel de fel de nedreptati. Vai celor ce mananca munca altora, vai celor ce umbla cu spurcaciuni pe la vrajitoare si se tin de tot felul de rautati ca sa faca cearta si dusmanii intre oameni! Vai de cei pe care ii va apuca ziua aceea infricosata nespovediti, neimpartasiti, nedusi la biserica.
Vai de toti hulitorii lui Dumnezeu si a lucrurilor sfinte, caci nu va mai fi atunci pentru ei nici o scapare!
Sa nu plecam urechile la necredinciosii care spun ca nu va mai veni Domnul Hristos si ca nu va mai fi nici un sfarsit. Cititi Biblia si vedeti semnele, semnele care au fost spuse de Domnul Hristos ca intr-adevar multe din ele se implinesc sub ochii nostri, si iata care sunt:
Intai vor iesi Hristosi mincinosi; acestia sunt capii religiilor care au transformat intelesul Sfintei Scripturi si au pus istorisiri mincinoase in locul adevarului.
Al doilea, vor iesi prooroci mincinosi; acestia sunt cei ce s-au ratacit de la dreapta credinta, sectantii care propovaduiesc minciuni si hulesc Sfanta Cruce si pe Maica Domnului.
Al treilea, se vor inmulti faradelegile si se va raci dragostea dintre crestini si nu vor mai iubi pe Domnul Hristos si Sfanta Biserica ba chiar se vor lepada pe fata de Dumnezeu si de cele sfinte.
Al patrulea, se va predica Evanghelia la toate neamurile ca sa le fie spre marturie, adica sa nu zica nimeni ca n-a stiut.
Al cincilea , se va dezlega satana din iad si se va duce sa tulbure tot pamantul, facand sa se incaiere conducatorii de state si oamenii intre ei, deci nu va mai fi pace pe pamant aproape nicaieri.
Al saselea, se vor lepada oamenii de credinta, crestinii vor cadea si vor rataci trecand la secte, iar cei mai multi nu vor mai crede in Dumnezeu.
Al saptelea, vor aparea pe cer stele cu coada, comete, care prevestesc mania dumnezeiasca; asa s-a aratat pe cer, in noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1938, un foc mare care s-a vazut in toate partile Europei fiind publicat In ziare.
Al optulea, se va lua Harul lui Dumnezeu prin inchiderea multor biserici si persecutarea preotilor celor mai evlaviosi.
Al noualea, se vor arata in multe locuri pe pamant semne, minuni si vedenii unor tineri si batrani, care au fost trimise de Domnul Hristos si de Maica Lui sa spuna la lume sa se intoarca la Dumnezeu, ca este aproape venirea judecatii.
Al zecelea, va veni Anticrist care se va da drept Dumnezeu si va cere de la lume inchinaciuni si se vor lepada crestinii de Sfanta Treime.
Al unsprezecelea, se vor arata in lume la Ierusalim cei trei mari sfinti: Ilie proorocul, Enoh si Ioan Evanghelistul, care n-au primit moartea trupeasca si vor da lupte cu Anticrist, il vor rusina dar vor primi si ei moartea ca asa e ingaduit de Dumnezeu.
Al doisprezecelea, Dumnezeu va intuneca soarele, luna si stelele si va fi intuneric mare, bezna peste tot pamantul.
Al treisprezecelea, va trimite Dumnezeu pe Sfantul Arhanghel Mihail si va suna cu trambita inviind toti mortii, de la Adam si pana in ziua aceea.
Al patrusprezecelea, se va arata pe cerul acela intunecat, indoliat, semnul Fiului Omului; adica Sfanta Cruce si toate popoarele vor plange cand o vor vedea.
Al cincisprezecelea, va veni Domnul Hristos cu sfintii ingeri si-i va trimite sa adune pe toti credinciosii si sa-i rapeasca in vazduh asezandu-i la dreapta Sa.
Atunci va fi cum spune Domnul in Sfanta Evanghelie ca unul va fi luat si altul va fi lasat; doua femei vor fi la moara, una va fi luata si alta lasata; sotii care vor fi intr-un pat, unul va fi luat celalalt va fi lasat, adica cel bun va fi luat de ingeri pe norii cerului la dreapta Domnului si cei rai vor fi lasati aici unde si-au pus nadejdea, in pamant si in viata aceasta trecatore. Iata deci ca sunt multe din semnele pe care le-am vazut, le-am simtit si le vedem unele.
Dupa ce Domnul Hristos a vorbit despre aceste semne, le-a atras atentia ucenicilor, zicandu-le: "De la smochin invatati pilda lui; cand ii fragezeste si-i infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape; tot asa si voi, cand veti vedea toate aceste semne, sa stiti ca Fiul Omului este aproape, chiar langa usa. Cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece.
Un crestin a visat un ceas mare pe cer, care arata 12 fara 5 minute si scria pe el Matei XXIV, 25 - adica unde se vorbeste in Sfanta Evanghelie despre venirea Domnului Hristos, despre sfarsitul lumii. Sa nu inchidem ochii ca necredinciosii si sa zicem ca ei, ca a mai fost asa ceva adica cutremure de pamant, razboaie si unele semne. Intr-adevar, stim ca au mai fost, dar sa spuna cineva cand a mai fost ca acum, tot pamantul in tulburare, in razboaie si nenorociri?!
Zapada, in tinuturile calde, unde nu a fost niciodata, si cate alte semne pe care le arata Dumnezeu in timpurile noastre. Sa nu dam crezare explicatiilor unor oameni care se cred atotstiutori si explica toate semnele ce ni le arata Dumnezeu ca ar fi din cauza unora sau altora pricini, nestiute, ca aceste semne sunt trimise de Dumnezeu ca niste predicatori inflacarati ai vremii de apoi ca sa trezeasca lumea din amorteala pacatelor si sa se intoarca la adevarul Lui. Dumnezeu a stiut ca in aceste vremuri se va imputina credinta si la pastori si nu vor mai voi sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu, lasand lumea sa rataceasca si sa umble in intunericul pacatelor.
De aceea Milostivul Dumnezeu trimite aceste semne si urgii, acesti ani ai durerilor de care vorbeau parintii, mosii si stramosii nostri, care nu stiu carte si care nu citeau Biblia asa cum o citesc astazi crestinii. Acestea toate sunt ca sa ne intoarcem de pe calea pierzarii, iar daca nici acestea nu ne mai trezesc, atunci suntem pierduti. Vai de cei ce trec peste ele asa, fara sa-si schimbe viata plina de pacate! Sa ne fie mila de sufletul nostru si sa facem voia lui Dumnezeu, sa pazim porunca dragostei si a milei de aproapele nostru care este cazut in necazuri si in lipsuri de tot felul. Aceasta fapta este recomandata de Sfanta Evanghelie de astazi.
Sa avem mila si sa sarim in ajutorul celui lipsit, bolnav, strain sau nedreptatit; caci cele ce facem aproapelui nostru, il facem insusi Fiului lui Dumnezeu, asa cum am auzit astazi la Sfanta Evanghelie, ca a fost flamand, a fost insetat, a fost gol, a fost bolnav, a fost strain si la inchisoare. Domnul Hristos, ca un Dumnezeu ce era, a stiut ca la sfarsit nu va mai fi mila pe pamant, asa cum vedem astazi; caci oriunde iti intorci privirea in lume nu mai exista fapta milei adevarate.
Au fost cazuri cand au tabarat doi trei huligani asupra unor persoane fara putere de aparare si nimeni nu a sarit ca sa le scape. Ce mila este aceasta la crestini ca sa vezi cum il omoara pe fratele tau si sa nu il scapi?! Unde este mila copiilor de parintii lor, caci sunt multi parinti pe drumuri si multi parinti in azile, bagati de copiii lor si uitati acolo, dupa ce le-au mancat banii si le-au crescut copiii, ajungand sa moara pe mainile strainilor, si ii lasa uitarii, caci nu vin nici sa-i ingroape, ii lasa sa fie arsi la crematoriu. Vai, ce pacate mari, unde este mila la parintii care isi omoara copiii, rodul pantecelui lor!?
Ce mila au parintii care se baga in casniciile copiilor sa-i desparta prin intrigi si fel de fel de spurcaciuni de la vrajitoare?! Unde este mila la sotiile care-si spurca barbatii cu tot felul de murdarii?! Unde este mila la barbatul care isi lasa sotia si copilasii plangand si se duce la desfranate, care-si bate sotia, care-si chinuie copiii, lipsindu-i de hrana, lumina si caldura?!
Si asa este lung sirul diferitelor cazuri de nemilostivire; caci unii fara mila sunt parati, batuti si chinuiti, altora fara mila li se iau niste bani pe la tribunale, pe la spitale, pe la scoli, in multe locuri si in diferite cazuri. De aceea, grozava va fi ziua judecatii pentru cei ce nu au facut mila pe pamant. Fapta milosteniei putem s-o facem in multe feluri, frati crestini. Cand vrem sa facem milostenie nu trebuie numaidecat sa ne gandim la unele bucate sau bani, sau altceva de felul acesta, ci mila, in general, trebuie sa o avem in multe feluri si in orice loc in numele Domnului Hristos.
Mila cea mai arzatoare in timpul de fata, trebuie sa o avem pentru cei care nu cunosc credinta cea adevarata, cei rataciti pe caile pierzarii, cei fara Dumnezeu, caci acestia sunt flamanzi, sunt insetati, au sufletele fripte de sete si ranile pline de bube inveninate, otravite cu veninul sarpelui diavol. Acestia nu au nici o putere, sa iesim in cale si sa-i aducem la adapostul cel de obste, la Casa milei si dragostea lui Dumnezeu care este Sfanta Biserica.
Sfintii parinti spun ca milostenia este regina virtutilor si aceasta fapta o poate face si saracul si bogatul, bolnavul ca si cel sanatos. Au fost multi necredinciosi care au primit milostenie in cate un spital, de la cate o bolnava care i-a invatat credinta si astfel si-au tamaduit sufletul, cunoscand pe Dumnezeu prin milostenia acelei bolnave. De aceea sa avem mila, frati crestini, de toti cei ce sunt in pierzare sufleteasca si trupeasca, caci numai prin mila vom afla si noi mila de la Dreptul Judecator in ziua cea mare a judecatii.
Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre judecata de la sfarsitul lumii, zice ca Dumnezeu va face aceasta pentru doua motive principale: intai, ca sa arate lumii dreptatea Lui si apoi, sa faca dreptate alesilor Lui. Acum Dumnezeu este ascuns dupa un val de taina, este necunoscut, tagaduit si chiar dispretuit. De aceea unii au declarat ca nu exista, iar altii ca a murit.
Puterea lui Dumnezeu este nebagata in seama, providenta Lui, criticata. Iata de ce va veni sa-si apere pricina cand va sedea pe scaunul de judecata aratand muritorilor, hulitorilor si tuturor vrajmasilor Lui ca exista, ca El este viu, iar puterea Lui este fara de sfarsit.
Ceea ce va ingrozi si mai mult pe cei adusi in fata tribunalului ceresc va fi chipul Dumnezeului dreptatii, Dumnezeului si judecatorului care atunci va fi fara mila si cu dreptate va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. Toate pacatele pentru care fiecare om va trebui sa dea socoteala in cursul judecatii vor fi impartite in patru categorii :
Intai vom fi raspunzatori de pacatele pe care le-am facut noi.
Al doilea, vom raspunde de pacatele de care ne-am facut vinovati cand am indemnat pe altii la rau, cu vorba sau pilda noastra cea rea.
Al treilea, vom raspunde de atatea fapte bune pe care trebuia sa le facem; am stiut ca e bine sa le facem si nu le-am facut, din rautate, din lene, din mandrie, Ingropandu-le precum acela din Evanghelie talantul lui.
Al patrulea, vom raspunde si pentru cei pe care nu i-am lasat sa faca fapte bune, impiedicandu-i prin vorbe amagitoare sau in alt chip sa vina la biserica, sa se spovedeasca sau sa se roage. Despre acestia zice Domnul Hristos: "Vai de voi, farisei si carturari fatarnici, caci voi nu intrati in imparatia lui Dumnezeu, nici pe altii nu-i lasati!
Infricosata va fi ziua aceea a judecatii pentru cei care vor ramane pe pamant, pentru toti pacatosii pe care i-a apucat moartea nepregatiti; caci ei vor face fete, fete strigand disperati, blestemandu-se, blestemand ziua in care s-au nascut si pe parintii care nu i-au invatat sfanta credinta, blestemand pe cei ce i-au indemnat sa faca pacate. Altii, rugandu-se cu lacrimi si cu tipete, vor privi spre Dumnezeu rugandu-L sa le dea iertare. Fiecare va incerca sa se apere cu cuvinte strigatoare la cer.
Unii vor zice: "Doamne, Doamne adu-ti aminte ca suntem crestini si ne-am botezat in numele Tau, altii vor zice: "Doamne, Doamne, am fost si noi pe la biserici si am facut si noi cate o fapta buna; am propovaduit in numele Tau, am facut si minuni in numele Tau. Doamne, ne-am facut multi fini si fine, am cununat si botezat, iarta-ma, Doamne, ca am facut si fapte bune; am dat si eu cate un ban la saraci. Asa va cauta fiecare sa spuna cate o fapta buna pe care a facut-o in viata.
In zarva aceea dintre ei, Dumnezeu cu glas de tunet va face tacere si le va zice: "Departati-va de la Mine, toti lucratorii faradelegii, caci v-ati inselat de la Anticrist si ati cazut, netinand pana la sfarsit. Iata deci ca degeaba o incepem bine daca o terminam prost. Atunci vor zice si sfintii care sunt langa Domnul Hristos, catre pacatosi: "De ce n-ati crezut in propovaduirea noastra, de ce n-ati tinut credinta asa cum v-a invatat Sfanta Biserica? De ce n-ati voit sa va tineti mereu de fapte bune si sa va rugati pazindu-va de pacate? De ce nu v-ati intors la Dumnezeu? V-ati tinut mai mult de pacate, de chefuri si betii, de petreceri, si v-a inselat necuratul ca sa nu va spovediti, sa nu va impartasiti, rupand legatura cu Biserica, nemaicrezand in nimic; asa ca v-a prins moartea si judecata fara pocainta, fara fapte bune si fara Dumnezeu. Cand vi se spunea radeati, luati in batjocura pe cei ce va vorbeau. Acum s-a inchis usa milostivirii; Dumnezeu v-a asteptat destul, v-a facut semne si minuni, v-a trimis suferinte si necazuri ca sa va intoarceti la El, iar voi pe toate le-ati nesocotit, le-ati batjocorit si n-ati primit pe cei ce va indemnau la pocainta.
Mare plangere si jale va fi atunci cand pe veci vor fi despartiti de mangaierea cea cereasca si cand Dreptul Judecator va zice: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, cu diavolul pe care l-ati ascultat. Atunci se vor desparti cu mare jale copiii de parintii lor, sotii de sotiile lor, fratii de frati, surori de surori, soacre de nurori, rudenii de rudenii, prieteni de prieteni, mergand fiecare la locul de osanda unde e pregatit dupa pacatele lor.
Sa luam aminte si sa ne trezim acum, ca nu este departe ziua aceasta infricosata a judecatii; fiindca atunci va fi prea tarziu, atunci pe multi ii va apuca lepadati de credinta pentru o coaja de paine, pe unii necununati, pe altii la carciumi, pe unele femei la avorturi si desfrau; pe copii in necredinta, si astfel multa lume va fi gasita pe caile pierzarii in fel de fel de pacate mari.
Sa deschidem ochii acum, sa nu ne aflam si noi atunci printre ei, caci vai de sufletul nostru in ceasul acela, mai bine nu ne-am fi nascut.
Ei vedeau in ea sfarsitul tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai lor, ei vedeau in ea pe Cel ce va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, dupa osteneala lui, dupa dragostea lui. De aceea mucenicii mergeau cu zambetul pe buze la chinurile cele mai ingrozitoare. Pustnicii sufereau frigul si zaduful, foamea si setea si varsau siroaie de lacrimi cu pocainta din inima. Fecioarele isi pazeau fecioria cu pretul vietii lor si cu totii privegheau rugandu-se sa fie gata de plecare. Acesti crestini adevarati si urmatori ai lui Hristos in toata clipa se vedeau In fata judecatii celei din urma, acolo, in fata infricosatului tribunal ceresc, in fata miilor si milioanelor de ingeri si de sfinti, si se mai vedeau si in mijlocul nesfarsitului numar de impricinati.
Asa vom sta si noi de fata, asteptand undeva sentinta Dreptului Judecator, ori la dreapta cu dreptii, ori la stanga cu toata pleava, cu caprele. Cel dintai lucru pe care ni-l descopera Sfanta Evanghelie despre judecata din urma este ca va veni prin surprindere. Oamenii vor manca si vor bea, se vor insura si se vor marita, vor sadi si vor zidi mereu case peste case, pana ce deodata, ca un hot ce vine noaptea, va veni Domnul Hristos pe norii cerului, ca fulgerul ca sa ne cheme pe toti sa raspundem de faptele noastre.
Domnul Hristos n-a spus ziua si ceasul, nici anul cand va veni, dar a spus semnele care vor fi inaintea judecatii. Aceste semne inspaimantatoare, foarte multe dintre ele, le-am vazut le vedem si le vom vedea. Va suna cel din urma ceas al neamului omenesc.
Sfintele Scripturi asa ne spun, ca se va distruge credinta aproape cu totul, iar oamenii vor ajunge la cel din urma grad de stricaciune. Anticrist-satana intrupat-va insela pe oameni prin mincinoasele minuni ale lui si prin persecutiile asupra crestinilor. Popoarele se vor distruge aproape, prin razboaie, ciuma si foamea vor pustii pamantul, cutremure de pamant vor inghiti orase intregi. Echilibrul lumii se va rupe, vanturile se vor dezlantui, soarele nu va mai da decat luciri sinistre si incretite, luna nu va mai straluci, stelele vor cadea. Fulgere si trasnete vor izbucni, vulcanii se vor infuria si vor varsa siroaie de flacari, muntii de gheata se vor topi, apa umfland oceanele si marile acestea vor iesi din hotarele lor si mugetul lor ingrozitor va inunda pamantul, facand sa se ciocneasca muntii si dealurile Intre ele.
O ploaie de foc si pucioasa va ineca pamantul si tot ce se gaseste pe deasupra lui va ajunge intr-un minut prada flacarilor si va fierbe apa in mari si in oceane cum fierbe apa in oala la foc. Ingrozite vor iesi fiarele si toate vietatile racnind de durere si sfasiind vazduhul cu tipetele lor. Astfel nu va mai ramane decat o gramada de cenusa fumegand, iar pamantul va fi intocmai ca un mormant luminat de un slab opait. In acest intuneric va domni o tacere adanca si posomorata. In aceasta tacere se va auzi un zgomot mai inspaimantator decat trasnetele cele mai puternice.
Acesta va fi sunetul trambitei cele de pe urma de care vorbeste Sfanta Scriptura, atunci ingerii judecatii vor suna in cele patru colturi ale lumii, caci acesta va fi glasul care va iesi din gura Fiului lui Dumnezeu si va porunci neamului omenesc zicand: "SCULATI-VA, MORTILOR, IESITI LA INVIERE! La acest glas vor tresari toti mortii din morminte si din adancurile marii, osemintele vechi se vor misca, membrele risipite se vor apropia, tarana cea rece se va insufleti si toti mortii vor scutura de pe fruntea lor tarana mormantului ca sa se supuna glasului Celui Atotputernic.
Oamenii care au populat universul de la inceputul lumii si pana in ziua aceea se vor insufleti pentru ca sa se infatiseze in suflet si in trup la judecata lui Dumnezeu. Atunci vor invia si pacatosii si dreptii, si tremurand de frica vor fi adusi de ingeri in valea lui Iosafat, unde deasupra, pe nori, vor fi scaunele de judecata. Judecata se va face dupa traire si dupa fapte. In acele clipe ingrozitoare se vor cunoaste cei buni dintre cei rai, fiindca cei buni vor fi la dreapta pastorului vor fi pe nori luminati si slaviti ca si ingerii. La sunetul trambitei cei drepti, care n-au gustat moartea pana-n acel moment, se vor transforma in oameni nemuritori si vor zbura cu ingerii pe nori deasupra pacatosilor pana la dreapta Domnului. Atunci ii vor vedea cu ochii lor pe sfintii pe care i-au chemat in rugaciuni, pe care i-au avut in icoane prin casa, pe care i-au cinstit si sarbatorit cu dragoste. Bucuria si stralucirea celor de la dreapta vor fi negraite. Cei necredinciosi - zice Sfanta Carte - vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor celor buni. Toti cei ce zic ca aici e raiul si iadul, toti cei rai care nu au mila de aproapele, toti hulitorii si necredinciosii, care au crezut numai in aceste lucruri trecatoare ale lumii, vor ramane aici pe pamant, adica la stanga pastorului; vor invia si ei, dar pentru osanda.
Vor ramane in acea zi infricosata in intunericul acela mare, cu diavolii care i-au inselat. Atunci iadul va slobozi din el toate sufletele care au fost acolo pana in clipele acelea si vor fi aduse de demonii care le-au inselat ca sa fie judecate de Domnul Hristos. Cu trupul cu care au pacatuit vor fi asezate sufletele acelea cete, cete, dupa pacatele lor. La un loc hotii, la un loc curvarii, la un loc betivii, la un loc nemilostivii, necredinciosii si asa, toti pacatosii cu pacatele scrise pe fruntile lor si cu demonii fiecarui pacat langa ei, vor sta de fata atunci ca sa auda sentinta de condamnare a Dreptului Judecator pe vecii vecilor.
Vor sta de fata atunci toti imparatii pagani care au persecutat pe crestini si vor vedea pe aceia carora le-au taiat capetele, ii vor cunoaste bine, vor plange cu amar, gandindu-se la raul pe care l-au facut. Aici la stanga, adica jos pe pamant, pacatosii vor fi fara deosebire, bogatii si saracii la un loc, imparatii si cersetorii la un loc, conducatorii de state langa maturatorii de strada, savantii langa nestiutorii de carte, nici o deosebire. Atunci toate rangurile, toate titlurile vor disparea si toti vor fi o singura mare de capete incremenite de spaima. In acel infricosat ceas, lacrimile, rangurile, cainta si strigatele de disperare nu le vor folosi la nimic. Atunci nimeni nu va mai mijloci, nu se va mai ruga pentru noi, caci ranile deschise si sangele varsat pentru noi ale Dreptului Judecator, Fiul lui Dumnezeu, vor cere pe dreptate sa fie razbunate. Toti hulitorii, toti vrajmasii care s-au luptat sub orice forma contra imparatiei Lui isi vor rupe carnea de pe ei si-si vor musca limbile de durere si de frica. Atunci va fi ziua razbunarii dumnezeiesti. De aceea zice Domnul ca va veni ca un hot, cand nu stie nimeni, ca sa prinda pe toti vrajmasii Lui in rautate si in nelegiuirile lor.
Iata de ce Domnul Hristos ne mai da o pilda ca sa ne faca sa intelegem mai bine cum sa-L asteptam si cum sa ne pregatim pentru aceasta zi a judecatii. El ne spune pilda cu cele zece fecioare care asteptau sosirea Mirelui. Mirele ceresc a venit la miezul noptii si numai cinci a gasit veghind cu candelele aprinse, adica cu flacara credintei, a nadejdii si a dragostei. Celelalte cinci fecioare, desi erau si ele fecioare cu trupul, erau cu sufletul intinate de valul lumii acesteia desarte si au adormit in pacate fara untdelemnul faptelor bune, adica fara biserica, fara rugaciune, fara osteneala duhovniceasca.
Sa fim atenti, ca Mirele vine la miezul noptii, cand e somnul mai dulce si intunericul cel mai greu, adica atunci cand ispitele vor fi cele mai multe si cand lumea va dormi in noaptea pacatelor celor mai grele. Cele cinci feciore nebune, nechibzuite, care s-au ingrijit numai pentru desfatarea trupului, care s-au ingrijit cum sa se faca pe placul barbatilor, care s-au ingrijit numai de lux si placeri, in zadar vor mai striga atunci: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua! - caci usa s-a inchis pentru totdeauna si ele au ramas afara.
Asa va fi ziua judecatii lui Dumnezeu. Domnul Hristos va gasi doua feluri de oameni: oameni buni, credinciosi, si oameni nebuni. Pana atunci omenirea, prin fapte, prin traire, printr-o vietuire buna sau rea aici pe pamant, se va trece de buna voie la dreapta sau la stanga. Cand va veni pastorul, va desparti oile de capre, graul de neghina, pe cei buni de cei nebuni, atunci va rosti sentinta de judecata si va plati fiecaruia dupa faptele lui.
Sa ne intrebam fiecare, chiar in clipa aceasta: daca astazi sau la noapte va aparea pe norii cerului Domnul Hristos sa judece pamantul, pe care drum ne-ar gasi, pe cel bun, sau pe cel rau?
Vai de cei care vor fi in fel de fel de pacate, in betii, in desfranari, necununati, cu avorturi, la carciuma, cantece, descantece, in fel de fel de nedreptati. Vai celor ce mananca munca altora, vai celor ce umbla cu spurcaciuni pe la vrajitoare si se tin de tot felul de rautati ca sa faca cearta si dusmanii intre oameni! Vai de cei pe care ii va apuca ziua aceea infricosata nespovediti, neimpartasiti, nedusi la biserica.
Vai de toti hulitorii lui Dumnezeu si a lucrurilor sfinte, caci nu va mai fi atunci pentru ei nici o scapare!
Sa nu plecam urechile la necredinciosii care spun ca nu va mai veni Domnul Hristos si ca nu va mai fi nici un sfarsit. Cititi Biblia si vedeti semnele, semnele care au fost spuse de Domnul Hristos ca intr-adevar multe din ele se implinesc sub ochii nostri, si iata care sunt:
Intai vor iesi Hristosi mincinosi; acestia sunt capii religiilor care au transformat intelesul Sfintei Scripturi si au pus istorisiri mincinoase in locul adevarului.
Al doilea, vor iesi prooroci mincinosi; acestia sunt cei ce s-au ratacit de la dreapta credinta, sectantii care propovaduiesc minciuni si hulesc Sfanta Cruce si pe Maica Domnului.
Al treilea, se vor inmulti faradelegile si se va raci dragostea dintre crestini si nu vor mai iubi pe Domnul Hristos si Sfanta Biserica ba chiar se vor lepada pe fata de Dumnezeu si de cele sfinte.
Al patrulea, se va predica Evanghelia la toate neamurile ca sa le fie spre marturie, adica sa nu zica nimeni ca n-a stiut.
Al cincilea , se va dezlega satana din iad si se va duce sa tulbure tot pamantul, facand sa se incaiere conducatorii de state si oamenii intre ei, deci nu va mai fi pace pe pamant aproape nicaieri.
Al saselea, se vor lepada oamenii de credinta, crestinii vor cadea si vor rataci trecand la secte, iar cei mai multi nu vor mai crede in Dumnezeu.
Al saptelea, vor aparea pe cer stele cu coada, comete, care prevestesc mania dumnezeiasca; asa s-a aratat pe cer, in noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1938, un foc mare care s-a vazut in toate partile Europei fiind publicat In ziare.
Al optulea, se va lua Harul lui Dumnezeu prin inchiderea multor biserici si persecutarea preotilor celor mai evlaviosi.
Al noualea, se vor arata in multe locuri pe pamant semne, minuni si vedenii unor tineri si batrani, care au fost trimise de Domnul Hristos si de Maica Lui sa spuna la lume sa se intoarca la Dumnezeu, ca este aproape venirea judecatii.
Al zecelea, va veni Anticrist care se va da drept Dumnezeu si va cere de la lume inchinaciuni si se vor lepada crestinii de Sfanta Treime.
Al unsprezecelea, se vor arata in lume la Ierusalim cei trei mari sfinti: Ilie proorocul, Enoh si Ioan Evanghelistul, care n-au primit moartea trupeasca si vor da lupte cu Anticrist, il vor rusina dar vor primi si ei moartea ca asa e ingaduit de Dumnezeu.
Al doisprezecelea, Dumnezeu va intuneca soarele, luna si stelele si va fi intuneric mare, bezna peste tot pamantul.
Al treisprezecelea, va trimite Dumnezeu pe Sfantul Arhanghel Mihail si va suna cu trambita inviind toti mortii, de la Adam si pana in ziua aceea.
Al patrusprezecelea, se va arata pe cerul acela intunecat, indoliat, semnul Fiului Omului; adica Sfanta Cruce si toate popoarele vor plange cand o vor vedea.
Al cincisprezecelea, va veni Domnul Hristos cu sfintii ingeri si-i va trimite sa adune pe toti credinciosii si sa-i rapeasca in vazduh asezandu-i la dreapta Sa.
Atunci va fi cum spune Domnul in Sfanta Evanghelie ca unul va fi luat si altul va fi lasat; doua femei vor fi la moara, una va fi luata si alta lasata; sotii care vor fi intr-un pat, unul va fi luat celalalt va fi lasat, adica cel bun va fi luat de ingeri pe norii cerului la dreapta Domnului si cei rai vor fi lasati aici unde si-au pus nadejdea, in pamant si in viata aceasta trecatore. Iata deci ca sunt multe din semnele pe care le-am vazut, le-am simtit si le vedem unele.
Dupa ce Domnul Hristos a vorbit despre aceste semne, le-a atras atentia ucenicilor, zicandu-le: "De la smochin invatati pilda lui; cand ii fragezeste si-i infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape; tot asa si voi, cand veti vedea toate aceste semne, sa stiti ca Fiul Omului este aproape, chiar langa usa. Cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece.
Un crestin a visat un ceas mare pe cer, care arata 12 fara 5 minute si scria pe el Matei XXIV, 25 - adica unde se vorbeste in Sfanta Evanghelie despre venirea Domnului Hristos, despre sfarsitul lumii. Sa nu inchidem ochii ca necredinciosii si sa zicem ca ei, ca a mai fost asa ceva adica cutremure de pamant, razboaie si unele semne. Intr-adevar, stim ca au mai fost, dar sa spuna cineva cand a mai fost ca acum, tot pamantul in tulburare, in razboaie si nenorociri?!
Zapada, in tinuturile calde, unde nu a fost niciodata, si cate alte semne pe care le arata Dumnezeu in timpurile noastre. Sa nu dam crezare explicatiilor unor oameni care se cred atotstiutori si explica toate semnele ce ni le arata Dumnezeu ca ar fi din cauza unora sau altora pricini, nestiute, ca aceste semne sunt trimise de Dumnezeu ca niste predicatori inflacarati ai vremii de apoi ca sa trezeasca lumea din amorteala pacatelor si sa se intoarca la adevarul Lui. Dumnezeu a stiut ca in aceste vremuri se va imputina credinta si la pastori si nu vor mai voi sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu, lasand lumea sa rataceasca si sa umble in intunericul pacatelor.
De aceea Milostivul Dumnezeu trimite aceste semne si urgii, acesti ani ai durerilor de care vorbeau parintii, mosii si stramosii nostri, care nu stiu carte si care nu citeau Biblia asa cum o citesc astazi crestinii. Acestea toate sunt ca sa ne intoarcem de pe calea pierzarii, iar daca nici acestea nu ne mai trezesc, atunci suntem pierduti. Vai de cei ce trec peste ele asa, fara sa-si schimbe viata plina de pacate! Sa ne fie mila de sufletul nostru si sa facem voia lui Dumnezeu, sa pazim porunca dragostei si a milei de aproapele nostru care este cazut in necazuri si in lipsuri de tot felul. Aceasta fapta este recomandata de Sfanta Evanghelie de astazi.
Sa avem mila si sa sarim in ajutorul celui lipsit, bolnav, strain sau nedreptatit; caci cele ce facem aproapelui nostru, il facem insusi Fiului lui Dumnezeu, asa cum am auzit astazi la Sfanta Evanghelie, ca a fost flamand, a fost insetat, a fost gol, a fost bolnav, a fost strain si la inchisoare. Domnul Hristos, ca un Dumnezeu ce era, a stiut ca la sfarsit nu va mai fi mila pe pamant, asa cum vedem astazi; caci oriunde iti intorci privirea in lume nu mai exista fapta milei adevarate.
Au fost cazuri cand au tabarat doi trei huligani asupra unor persoane fara putere de aparare si nimeni nu a sarit ca sa le scape. Ce mila este aceasta la crestini ca sa vezi cum il omoara pe fratele tau si sa nu il scapi?! Unde este mila copiilor de parintii lor, caci sunt multi parinti pe drumuri si multi parinti in azile, bagati de copiii lor si uitati acolo, dupa ce le-au mancat banii si le-au crescut copiii, ajungand sa moara pe mainile strainilor, si ii lasa uitarii, caci nu vin nici sa-i ingroape, ii lasa sa fie arsi la crematoriu. Vai, ce pacate mari, unde este mila la parintii care isi omoara copiii, rodul pantecelui lor!?
Ce mila au parintii care se baga in casniciile copiilor sa-i desparta prin intrigi si fel de fel de spurcaciuni de la vrajitoare?! Unde este mila la sotiile care-si spurca barbatii cu tot felul de murdarii?! Unde este mila la barbatul care isi lasa sotia si copilasii plangand si se duce la desfranate, care-si bate sotia, care-si chinuie copiii, lipsindu-i de hrana, lumina si caldura?!
Si asa este lung sirul diferitelor cazuri de nemilostivire; caci unii fara mila sunt parati, batuti si chinuiti, altora fara mila li se iau niste bani pe la tribunale, pe la spitale, pe la scoli, in multe locuri si in diferite cazuri. De aceea, grozava va fi ziua judecatii pentru cei ce nu au facut mila pe pamant. Fapta milosteniei putem s-o facem in multe feluri, frati crestini. Cand vrem sa facem milostenie nu trebuie numaidecat sa ne gandim la unele bucate sau bani, sau altceva de felul acesta, ci mila, in general, trebuie sa o avem in multe feluri si in orice loc in numele Domnului Hristos.
Mila cea mai arzatoare in timpul de fata, trebuie sa o avem pentru cei care nu cunosc credinta cea adevarata, cei rataciti pe caile pierzarii, cei fara Dumnezeu, caci acestia sunt flamanzi, sunt insetati, au sufletele fripte de sete si ranile pline de bube inveninate, otravite cu veninul sarpelui diavol. Acestia nu au nici o putere, sa iesim in cale si sa-i aducem la adapostul cel de obste, la Casa milei si dragostea lui Dumnezeu care este Sfanta Biserica.
Sfintii parinti spun ca milostenia este regina virtutilor si aceasta fapta o poate face si saracul si bogatul, bolnavul ca si cel sanatos. Au fost multi necredinciosi care au primit milostenie in cate un spital, de la cate o bolnava care i-a invatat credinta si astfel si-au tamaduit sufletul, cunoscand pe Dumnezeu prin milostenia acelei bolnave. De aceea sa avem mila, frati crestini, de toti cei ce sunt in pierzare sufleteasca si trupeasca, caci numai prin mila vom afla si noi mila de la Dreptul Judecator in ziua cea mare a judecatii.
Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre judecata de la sfarsitul lumii, zice ca Dumnezeu va face aceasta pentru doua motive principale: intai, ca sa arate lumii dreptatea Lui si apoi, sa faca dreptate alesilor Lui. Acum Dumnezeu este ascuns dupa un val de taina, este necunoscut, tagaduit si chiar dispretuit. De aceea unii au declarat ca nu exista, iar altii ca a murit.
Puterea lui Dumnezeu este nebagata in seama, providenta Lui, criticata. Iata de ce va veni sa-si apere pricina cand va sedea pe scaunul de judecata aratand muritorilor, hulitorilor si tuturor vrajmasilor Lui ca exista, ca El este viu, iar puterea Lui este fara de sfarsit.
Ceea ce va ingrozi si mai mult pe cei adusi in fata tribunalului ceresc va fi chipul Dumnezeului dreptatii, Dumnezeului si judecatorului care atunci va fi fara mila si cu dreptate va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. Toate pacatele pentru care fiecare om va trebui sa dea socoteala in cursul judecatii vor fi impartite in patru categorii :
Intai vom fi raspunzatori de pacatele pe care le-am facut noi.
Al doilea, vom raspunde de pacatele de care ne-am facut vinovati cand am indemnat pe altii la rau, cu vorba sau pilda noastra cea rea.
Al treilea, vom raspunde de atatea fapte bune pe care trebuia sa le facem; am stiut ca e bine sa le facem si nu le-am facut, din rautate, din lene, din mandrie, Ingropandu-le precum acela din Evanghelie talantul lui.
Al patrulea, vom raspunde si pentru cei pe care nu i-am lasat sa faca fapte bune, impiedicandu-i prin vorbe amagitoare sau in alt chip sa vina la biserica, sa se spovedeasca sau sa se roage. Despre acestia zice Domnul Hristos: "Vai de voi, farisei si carturari fatarnici, caci voi nu intrati in imparatia lui Dumnezeu, nici pe altii nu-i lasati!
Infricosata va fi ziua aceea a judecatii pentru cei care vor ramane pe pamant, pentru toti pacatosii pe care i-a apucat moartea nepregatiti; caci ei vor face fete, fete strigand disperati, blestemandu-se, blestemand ziua in care s-au nascut si pe parintii care nu i-au invatat sfanta credinta, blestemand pe cei ce i-au indemnat sa faca pacate. Altii, rugandu-se cu lacrimi si cu tipete, vor privi spre Dumnezeu rugandu-L sa le dea iertare. Fiecare va incerca sa se apere cu cuvinte strigatoare la cer.
Unii vor zice: "Doamne, Doamne adu-ti aminte ca suntem crestini si ne-am botezat in numele Tau, altii vor zice: "Doamne, Doamne, am fost si noi pe la biserici si am facut si noi cate o fapta buna; am propovaduit in numele Tau, am facut si minuni in numele Tau. Doamne, ne-am facut multi fini si fine, am cununat si botezat, iarta-ma, Doamne, ca am facut si fapte bune; am dat si eu cate un ban la saraci. Asa va cauta fiecare sa spuna cate o fapta buna pe care a facut-o in viata.
In zarva aceea dintre ei, Dumnezeu cu glas de tunet va face tacere si le va zice: "Departati-va de la Mine, toti lucratorii faradelegii, caci v-ati inselat de la Anticrist si ati cazut, netinand pana la sfarsit. Iata deci ca degeaba o incepem bine daca o terminam prost. Atunci vor zice si sfintii care sunt langa Domnul Hristos, catre pacatosi: "De ce n-ati crezut in propovaduirea noastra, de ce n-ati tinut credinta asa cum v-a invatat Sfanta Biserica? De ce n-ati voit sa va tineti mereu de fapte bune si sa va rugati pazindu-va de pacate? De ce nu v-ati intors la Dumnezeu? V-ati tinut mai mult de pacate, de chefuri si betii, de petreceri, si v-a inselat necuratul ca sa nu va spovediti, sa nu va impartasiti, rupand legatura cu Biserica, nemaicrezand in nimic; asa ca v-a prins moartea si judecata fara pocainta, fara fapte bune si fara Dumnezeu. Cand vi se spunea radeati, luati in batjocura pe cei ce va vorbeau. Acum s-a inchis usa milostivirii; Dumnezeu v-a asteptat destul, v-a facut semne si minuni, v-a trimis suferinte si necazuri ca sa va intoarceti la El, iar voi pe toate le-ati nesocotit, le-ati batjocorit si n-ati primit pe cei ce va indemnau la pocainta.
Mare plangere si jale va fi atunci cand pe veci vor fi despartiti de mangaierea cea cereasca si cand Dreptul Judecator va zice: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, cu diavolul pe care l-ati ascultat. Atunci se vor desparti cu mare jale copiii de parintii lor, sotii de sotiile lor, fratii de frati, surori de surori, soacre de nurori, rudenii de rudenii, prieteni de prieteni, mergand fiecare la locul de osanda unde e pregatit dupa pacatele lor.
Sa luam aminte si sa ne trezim acum, ca nu este departe ziua aceasta infricosata a judecatii; fiindca atunci va fi prea tarziu, atunci pe multi ii va apuca lepadati de credinta pentru o coaja de paine, pe unii necununati, pe altii la carciumi, pe unele femei la avorturi si desfrau; pe copii in necredinta, si astfel multa lume va fi gasita pe caile pierzarii in fel de fel de pacate mari.
Sa deschidem ochii acum, sa nu ne aflam si noi atunci printre ei, caci vai de sufletul nostru in ceasul acela, mai bine nu ne-am fi nascut.
Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul viilor si al mortilor, Cel ce vei veni ca sa rasplatesti fiecaruia dupa faptele lui, trezeste-ne Tu acum din moartea pacatelor si fa-ne sa cunoastem calea Ta si sa facem voia Ta cea sfanta pana nu vine ceasul acela infricosat al dreptei Tale judecati. Atunci cand vei veni Tu sa ne aflam cu totii curati si pregatiti ca sa ne treci si pe noi la dreapta Ta si sa ne zici: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cerului In vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul viilor si al mortilor, Cel ce vei veni ca sa rasplatesti fiecaruia dupa faptele lui, trezeste-ne Tu acum din moartea pacatelor si fa-ne sa cunoastem calea Ta si sa facem voia Ta cea sfanta pana nu vine ceasul acela infricosat al dreptei Tale judecati. Atunci cand vei veni Tu sa ne aflam cu totii curati si pregatiti ca sa ne treci si pe noi la dreapta Ta si sa ne zici: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cerului In vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu