Sfintelor femei mironosite

PREDICA LA DUMINICA A III-A DUPA PASTI

Duminica Sfintelor Femei Mironosite

Hristos a Inviat!

       Frati crestini,

       Sfanta noastra Biserica praznuieste astazi duminica sfintelor femei mironosite. Sfintii parinti au gasit de cuviinta ca in aceasta duminica sa se faca pomenirea sfintelor femei mironosite dimpreuna cu Iosif si Nicodim cei care au ingropat trupul Domnului Hristos. Este impresionant si vrednic de toata lauda curajul acestor femei credincioase. Fapta lor dovedeste dragoste, devotament, iar mai mult decat orice, recunostinta.
       Daca pentru Domnul Hristos Saptamana Patimilor a fost durere si suferinta, acelasi lucru putem spune si despre aceste femei binecuvantate care impreuna cu Maica Sa au petrecut o saptamana plina de lacrimi si jale pana la Invierea Izbavitorului din mormant. Siroaie de lacrimi le-au curs din ochi inca din Betania, cand Mantuitorul se despartea de Prea Curata Sa Maica si mergea la Ierusalim ca sa patimeasca. Prea Curata Fecioara a fost insotita, mangaiata si inconjurata intotdeauna de aceste minunate femei. Sa urmarim mai indeaproape rolul ce l-au jucat aceste sfinte mironosite in vremea Patimilor lui Iisus.
       Cand toti ucenicii s-au imprastiat de frica iudeilor, ele au fost martore la toate cele intamplate pe dealul Golgotei. Privelistea rastignirii a trei oameni este un lucru destul de insemnat ca sa atraga o mare multime de popor acolo. Unii venira din ura inversunata ca sa vada cum scapa de cel mai mare dusman al lor - Iisus. Acestia erau preotii, carturarii si fariseii. Altii venisera din curiozitate si asa In scurt timp s-au unit cu toti in batjocuri, in cuvinte si in gesturi impotriva lui Iisus. Unii strigau, altii scoteau limbile strambandu-se spre Iisus, iar altii clatinau cu capetele si suierau un fel de "Huo!, cum se zice la cineva care e vrednic de hula. Niciodata omul nu s-a aratat mai rau ca atunci. Tot iadul se stransese in acel loc ca sa-i indemne sa-L huleasca de Dumnezeu.
       De obicei, oamenii au multa mila de cei ce sufera, mai ales de cei ce mor, oricare ar fi pricina mortii lor, dar acum nu mai era asa. Nu este priveliste mai zguduitoare ca privelistea rastignirii Domnului Hristos. Sa privim o clipa mai atenti si sa ne inchipuim ca suntem amestecati prin multimea aceea de pe Golgota.
       Uitati-va la fata lui Iisus care a fost lovita cu pumnii, umflata si invinetita, apoi a fost scuipat, iar pe cruce siroaie de sange I se prelingeau din cauza spinilor, deoarece pe cap avea o cununa de spini peste care a fost lovit, iar acestia se infigeau adanc in pielea capului Sau. Spatele Lui era zdrelit de loviturile bicelor. Priviti mainile si picioarele strapunse de piroane; priviti la trupul Lui gol si despuiat cum atarna intre cer si pamant. Pamantul se lepadase de El, cerul inca nu-L primea si cine-I putea masura durerile sufletului Sau?
       "Ocara Imi rupe inima"  se spune in psalmi. Fariseii si carturarii isi bat joc de puterea Lui mantuitoare si-I zic: "Pe altii i-a mantuit, dar pe Sine nu se poate mantui! Cand Iisus striga la cer zicand: "Eli, Eli, Lama Sabachtani?!  ceea ce inseamna "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit?!  toti rad ironic si zic: "I-auziti, striga pe Ilie, lasa sa vedem daca va veni Ilie sa-L scape.
       De cand este pamantul, nu s-a mai vazut asa ceva si acesta s-a cutremurat; soarele s-a ascuns si intuneric s-a facut peste tot pamantul timp de trei ore. Perdeaua din templu s-a rupt in doua de sus pana jos. Deodata, batjocura a incetat si se intorceau acum acasa batandu-se in piept, semn ca i-a cuprins o groaza mare. Bajbaind prin intuneric, cu frica in piept si in suflet, coborau spre Ierusalim spre casele lor. Femeile mironosite erau acolo si pana in acel moment fusesera si ele tinta batjocurilor lor. De aceea stateau departe si se uitau la cele ce se petreceau. Nenumarate si grele au fost asupririle, ocarile, scuipatul si batjocura pe care multimea le arunca si asupra lor cu ura si dispret.
       Multe din aceste femei au fost lovite, altele luate in cruda bataie de joc, mai ales Maria Magdalena, a carei viata era cunoscuta. De altfel, au fost urmarite de ochii pizmasi si rautaciosi ai multora, de cand mergeau urcand spre Golgota cand Iisus ducea Crucea cea grea, deoarece ele se apropiau cu randul si cu mare respect de Iisus stergandu-I fata cu naframele lor de sange si sudoare. Ele nu mai voiau sa stie altceva si nu mai vedeau nimic decat drumul durerii, Crucea si pe Izbavitorul lumii  Iisus. Nu le pasa de batjocurile si de toata rautatea lor.
       Atunci, pentru prima data Maria Magdalena, ramanand putin timp langa Crucea lui Iisus, a observat, prin intunericul acela care se lasase, un barbat ingenuncheat care plangea in hohote. Acesta era Varava, talharul care a fost eliberat de Pilat in locul lui Iisus, si astfel pentru prima data la piciorul Crucii lui Iisus se afla un talhar si o desfranata care cer iertarea pacatelor lor. S-au apropiat apoi toate celelalte femei impreuna cu Maica Lui, Prea Curata Fecioara si dimpreuna cu Maria Magdalena, ingenunchind in fata Crucii lui Iisus plangeau cu lacrimi amare pentru scumpul lor Invatator.
       Acum sa amintim pe cei ce au fost in acele momente grele langa Iisus.
       IOSIF din Arimateea  a fost unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. Dupa ce a fost ingropat Domnul Hristos, evreii l-au luat pe acest Iosif si l-au aruncat intr-o groapa, intr-un fel de inchisoare din care a fost scos cu puterea lui Dumnezeu si dus in Arimateea la casa lui. Aceasta s-a intamplat dupa ce Domnul Iisus a inviat si I s-a aratat scotandu-l de la inchisoare.
       NICODIM  era unul din fruntasii evreilor care, dupa ce a ingropat trupul Domnului, a fost dat afara din Sinagoga si nu a mai fost primit. El insa a povestit cu de-amanuntul si a propovaduit Patimile si Invierea Domnului Hristos pretutindeni unde a fost.
       Femeile mironosite cele mai cunoscute au fost urmatoarele:
       MARIA MAGDALENA  din care Domnul scosese 7 draci. Aceasta a fost cea mai inflacarata in credinta, atat in timpul acela, cat si dupa aceea, mergand dupa Invierea Domnului pana la Roma, la Cezarul Tiberius, caruia i-a relatat despre toata judecata nedreapta pe care o facuse lui Iisus Pilat impreuna cu arhiereii Anna si Caiafa si cum L-au rastignit. Tot ea, cu puterea Domnului Hristos, a vindecat pe imparatul Tiberius la un ochi, iar acesta, drept multumire, a trimis ostasi sa aduca legati la Roma pe toti cei vinovati, care si-au luat pedeapsa meritata. Dupa aceea propovaduind cu inflacarare si raspandind credinta peste tot pe unde mergea, Maria Magdalena a murit in Efes, fiind ingropata de Sfantul Evanghelist Ioan.
       SALOMEEA  a doua mironosita. Aceasta era fata Sfantului Iosif, logodnicul Maicii Domnului care era casatorita cu Zevedei, tatal lui Ioan Evanghelistul si al lui Iacob.
       IOANA  a treia mironosita. Aceasta era femeia lui Husa care a fost econom in palatul lui Irod imparatul.
       MARTA SI MARIA  a patra si a cincia mironosita. Acestea sunt surorile lui Lazar.
       MARIA LUI CLEOPA  este a sasea mironosita si
       SUZANA  a saptea mironosita. Aceasta era singura sora a marelui invatat Gamalieil, tanara, inteleapta si frumoasa, care a cunoscut pe Domnul Hristos in apropierea Patimilor Sale.
       Toate aceste femei au fost martore la suferintele lui Iisus, la ingroparea Lui si apoi la Invierea Lui din mormant. Aceste femei au lucrat cu mare ravna pentru Domnul de la inceputul propovaduirii Lui. Ele mergeau cu o zi doua inainte la locul unde trebuia sa vina Domnul si pregateau cele ce trebuiau pentru masa, gatind si servind pe Domnul si ucenicii Sai. Tot timpul activitatii Domnului, au lucrat sfintele femei, ele dovedind si un curaj deosebit in timpul Sfintelor Patimi. De aceea, Sfintii Parinti le-au asezat in randul apostolilor, intocmai cu apostolii.
       Sfintii evanghelisti vorbesc de cele mai cunoscute, dar ele au fost mai multe. Asadar, pe buna dreptate duminica de astazi s-ar mai putea numi si duminica femeii crestine, duminica diaconitelor, a purtatoarelor de mir, de sfintele invataturi ale Domnului Hristos. Sfintele femei mironosite au purtat in sufletul lor toata traditia, invatatura prin viu grai a Domnului Hristos si au invatat lumea cum si ce sa creada. Ele au invatat mai cu seama de la Sfanta Fecioara Maria, cu care au ramas in continuare dupa Invierea Domnului si pe care o ajutau sa face vesminte pentru preoti, omofoare pentru arhierei, acoperaminte pentru sfintele vase de cult si altele.
       Femeile mironosite au inteles de la Domnul Hristos inalta demnitate in care a fost pusa femeia crestina. Stim ca inainte de Domnul Hristos, istoria pastreaza o amintire trista pentru bietul neam femeiesc, femeile nefiind altceva decat niste unelte in mana barbatului. Ele nu puteau sa cumpere, sa vanda, nu puteau hotari nimic si uneori erau lipsite chiar de bucuria rodului pantecelui lor, caci barbatii, daca nu voiau copii, ii luau cu sila de la sanul mamei si-i aruncau la rapa.
       Fiul lui Dumnezeu, care a voit sa se nasca dintr-o femeie, a redat onoarea femeii, caci El a fost purtat in bratele unei mame, a fost alaptat la pieptul unei mame, ingrijit si alintat de cea mai curata mama, SFNTA FECIOARA MARIA. De atunci, femeia este pretuita si respectata, iar sfintele femei crestine de la inceput au imitat-o si au avut-o ca un far luminos inaintea ochilor pe Sfanta Fecioara Maria.
       Sfanta Elena a stiut sa dea fiului ei , Constantin, o crestere aleasa, caci a iesit biruitor asupra paganismului, dand libertate crestinismului si declarandu-l religie de stat. Sfanta Antuza, mama Sfantului Ioan Gura de Aur, a dat si ea o educatie crestineasca fiului ei care lepadand paganismul a devenit cel mai mare stalp al Ortodoxiei. Ramanand vaduva, ea nu a vrut sa se mai casatoreasca, numai ca sa dea fiului ei o educatie aleasa.
       Toti paganii admirau virtutile lor si ziceau: "Vai, ce minunate femei se gasesc la crestini! Sfanta Biserica face pomenirea unei sfinte care a increstinat tara pagana a Iviriei sau Georgia. Aceasta sfanta intocmai cu apostolii este sfanta Nina. Fiind de neam din Ierusalim, dorea din copilarie sa raspandeasca invatatura dreptei credinte intr-o tara unde nu era cunoscut Domnul Hristos. Dupa ce tatal ei s-a facut pustnic, iar mama sa a ajuns diaconita intr-o manastire, dorinta ei s-a implinit. Si astfel sfanta Nina s-a indreptat catre aceasta tara pagana Iviria, unde prin viata ei imbunatatita si propovaduirea Domnului Hristos, a cucerit inimile oamenilor de acolo, aducand la credinta pe insasi imparatul Miriam al Georgiei.
       Acesta a trimis scrisori la Constantinopol sa-i trimita episcopi si preoti, botenzandu-se el, curtea si toata tara lui. Mai tarziu, prin indrumarile sfintei Nina, a ridicat in capitala tarii sale cea mai frumoasa biserica crestina. Din aceasta tara a Iviriei am avut si noi romanii un mare calugar si carturar de seama, pe mitropolitul Antim Ivireanu, care, ca si sfanta Nina, a fost un mare luminator in tara noastra. El a infiintat o tipografie la manastirea Snagov unde s-au scris carti religioase in cateva limbi.
       Iata cum s-a inmultit lumina lui Hristos in lume prin ucenitele si ucenicii Domnului si e nesfarsit numarul femeilor crestine care au lucrat pentru numele Domnului si care L-au propovaduit cu viata si cu faptele lor pana in zilele noastre. Cine nu-si aminteste din istoria tarii noastre de mamele crestine care au adus pe lume prin nastere si prin crestere oameni mari, viteji si sfinti. Astfel avem pe mama lui Stefan cel Mare, mama lui Mihai Viteazul, mama lui Tudor Vladimirescu, mamele multor domnitori si voievozi, care au raspandit invatatura dreptei credinte in tara noastra.
       Daca femeia crestina a fost inaltata si pusa la loc de cinste de Domnul Hristos, apoi sa vedem si ce anume obligatii trebuie sa indeplineasca ea. In primul rand, femeia crestina trebuie sa propovaduiasca invataturile Mantuitorului ca si femeile mironosite in toate locurile unde se afla. Daca este necasatorita, sa-si pazeasca cinstea pana la cununia religioasa si sa indemne si pe celelalte prietene ale ei sa faca asemenea, sa nu se insele si sa-si piarda fecioria, caci va fi vai de casa lor.
       Dupa ce se casatoresc, femeia si barbatul crestin nu trebuie sa traiasca oricum, ci numai in ascultare de legea Domnului, de Biserica, pazind credinta. Femeia sa devina mama, caci aceasta este menirea femeii pe pamant, sa nasca toti copiii pe care-i da Dumnezeu, nu sa-i arunce, sa-i avorteze, sa-i omoare in diferite chipuri, caci acest pacat atrage mania lui Dumnezeu asupra casei lor si din aceasta cauza se ajunge la despartire.
       Trei pacate sapa la temelia unei case ca s-o distruga: avorturile, cand sotii se inseala si ferirea in diferite chipuri de a face copii. Aceste pacate mari distrug casnicia. De aceea vedem astazi in lume atatea divorturi, pentru ca se rupe legatura cu Dumnezeu, prin ruperea inelelor cununiei care se face prin aceste trei mari pacate. Asadar, femeile ca si barbatii sa tina seama ca dupa ce s-au casatorit pot sa cada in pacate si mai grele. Au vrut sa scape de pacatul desfranarii, dar foarte usor pot cadea in pacatul preacurviei.
       Nu este ingaduit nici unuia dintre soti sa priveasca cu pofte pacatoase la alte persoane, ci trebuie pazita invatatura Domnului Hristos, a Sfantului Apostol Pavel care zice ca femeia trebuie sa aiba temere de barbat si sa-i poarte respectul pazindu-se curata numai pentru el. Iata de ce nu este bine ca femeia sau barbatul sa plece de unul singur la diferite distractii, la nunti, in statiuni, fiindca de aici pleaca raul si cele mai multe cazuri de despartire.
       Cand intr-unul din soti a intrat gelozia, banuiala si neincrederea, in casa aceea nu mai este bine, incepe cearta, dusmania, bataia si de aici divortul. De aceea femeia crestina sa se lupte in familie sa pazeasca hotarele legii dumnezeiesti de care sfintii parinti fac pomenire in rugaciunile de la cununie. Aceste hotare ale legii sunt posturile si sarbatorile care trebuie pazite in curatie trupeasca si sufleteasca, caci numai astfel facand vor avea copii buni, sanatosi, cu mintea intreaga care vor aduce bucurii parintilor, Bisericii si lumii intregi.
       Copiii care sunt zamisliti in posturi si sarbatori, de parinti betivi, desfranati, cu diferite vicii, acesti copii vin pe lume cu sufletul si cu trupul zdrentuite de pacate sufletesti si trupesti, caci unii se nasc suciti, strambi, orbi, surzi, ologi, nevoiasi si chiar nebuni. De aceea se plang astazi majoritatea parintilor de copiii lor ca sunt rai, necredinciosi si instrainati de Dumnezeu. Se nasc necredinciosi, hoti si criminali, hulitori si desfranati, betivi si tutunari, indraciti si inraiti, facand sa sufere nu numai pe parinti si rude, ci chiar o lume intreaga.
       Asadar, sa luam aminte ca binele sau raul in lume pleaca din casa fiecaruia dintre noi, de la zamislire de prunci legiuita sau nelegiuita. In ce priveste avorturile, femeia nu trebuie sa plece urechea la soaptele necuratului, care o poate ispiti prin barbatul ei, prin doctori si prin altii care indeamna la acest mare pacat. Sa se stie clar ca barbatii care indeamna femeile la avorturi au aceleasi pacate ca si ele. Femeile care dau buruieni sau fac injectii, ceaiuri, sau chiar numai un indemn daca fac, au aceleasi pacate.
       Asa se fac pacatele astazi, cele mai multe facandu-se in anturaje, in vorbire, in diferite imprejurari. Acelea care va stiti ca ati gresit in vreun fel, sa nu uitati sa spuneti la spovedit, iar pentru ca acest pacat al avorturilor este foarte raspandit in lume, am sa va spun o intamplare cu o femeie care era amenintata de barbatul ei ca o lasa daca nu face avorturi.
       Aceasta femeie de prin partile Moldovei era insarcinata in a treia luna. Barbatul ei aranjase cu un doctor ca sa intervina si sa opreasca sarcina, dar ea, fiind credincioasa si cu frica de Dumnezeu, nu voia sa consimta sa faca acest lucru. Nemaiputand trai din cauza barbatului care o ameninta ca o omoara, s-a dus si ea la un preot duhovnic si cu lacrimi in ochi i-a povestit toata intamplarea. Preotul a sfatuit-o sa posteasca o zi si sa se roage cu credinta la Dumnezeu, facand milostenii si inchinaciuni cate va putea.
       Femeia a mers si a facut intocmai. Intr-o vineri a postit, s-a rugat, a plans inaintea icoanelor ca sa imblanzeasca Dumnezeu pe barbatul ei si s-o intareasca in necazul ei. In noaptea aceea avu un vis minunat, caci a fost rapita intr-un loc foarte trist. Acolo erau niste munti de arama si niste paduri parca erau de foc, iar copacii rosii ca de jar. In marginea padurii era un ses si niste copaci uriasi de foc care ardeau, iar de fiecare copac era legata cu funii de foc cate o femeie goala. Din muntii aceia ieseau niste vulturi cu cioc si cu aripi de foc, care asezandu-se pe pieptul acelor femei, ii mancau sanii pana se vedeau coastele, iar ele zbierau groaznic. Dupa ce se saturau, vulturii zburau in acei munti de arama, iar lor le cresteau imediat sanii si dupa putin timp vulturii veneau din nou si-i mancau in zbieretele lor si tot asa se chinuiau in veci.
       Deodata, femeia a observat langa ea un tanar care i-a zis: "Vezi aceste femei? Ele n-au vrut sa aiba copii, ci i-au omorat in pantece asa cum era sa faci si tu. Aici iti este locul daca nu te hotarasti sa lasi pruncul sa traiasca. Aceste femei asa se chinuiesc in vecii vecilor, si acei vulturi le mananca sanii, fiindca Dumnezeu de aceea a lasat sanii femeii, ca sa alapteze prunci, nu sa-i arunce la gunoi. Ia aminte ca daca ai sa faci avort, vezi copacul acela liber, uita-te bine ca si funiile te asteapta, acolo e copacul unde vei fi adusa. Maica Domnului m-a trimis sa-ti spun si sa-ti arat locul, daca nu asculti.
       Cand s-a trezit femeia din aceasta vedenie, uda de lacrimi, si tremurand de frica n-a mai tinut seama de nimic si a spus barbatului ca, chiar daca o impusca, ea nu va face aceasta fapta rea. Acesta este numai un loc din chinurile iadului, dar sunt mai multe si-n diferite feluri. Iata un loc tot atat de ingrozitor de care mi-a povestit cineva.
       Tot intr-o vedenie aceasta persoana a fost dusa de un inger sa vada o parte din chinurile iadului. Acolo a vazut intr-un loc o femeie care facuse sapte avorturi cat a fost in viata. Sapte balauri erau incolaciti pe ea si o sugeau: doi de sani, doi de ochi, doi de maini si unul de stomac. Dupa ce o chinuiau un timp, apareau sapte demoni, o luau In furci si o duceau alaturi unde erau sapte gramezi de carne. Acolo demonii o indopau cu acea carne si ziceau: "Acesta este rodul tau, sa te saturi de sangele lor. Mult m-am speriat de acest loc groaznic, spunea acea crestina, dar nu voi inceta sa spun mereu la femei si sa nu mai faca nimeni asa ceva ca mare rau le asteapta.
       Asadar, femei crestine, treziti-va, spovediti-va si spuneti la duhovnic cu lacrimi in ochi cate avorturi aveti, facand canon pentru iertarea acestor pacate grele. Canonul nu consta in a cumpara lumanari de mii de lei sau altceva de genul acesta, ci mai intai de toate trebuie indreptare, oprire de a mai face acest pacat si parere de rau pana la moarte. Pocainta impreuna cu faptele bune vor salva si sufletele nevinovatilor prunci.
       Femeia trebuie sa fie ca un inger pazitor al casei, ea trebuie sa-si pazeasca barbatul sa nu cada in pacate, caci multe femei neiscusite si-au stricat barbatii buni. Daca e ingerul casei, femeia trebuie sa aiba grija mare de copii, sa nu fie sminteala pentru ei, sa nu se dezbrace in fata lor, caci mult gresesc aceste mame care nu se rusineaza in fata copiilor. Acolo unde sunt baieti si fete, mama trebuie sa-i separe mai din timp, fiindca de la nerusinare vin pacate grele care nu se pot spala asa usor.
       Femeia crestina trebuie sa se deosebeasca de celelalte femei necredincioase. Ea sa fie pilda oriunde merge si cu mult mai mult la Sfanta Biserica, observand cu atentie invatatura Sfintilor Parinti, care spun ca in biserica nu se vorbeste si nu se umbla din loc in loc, iar imbracamintea femeii crestine trebuie sa fie modesta. Sfantul Ioan Gura de Aur a intalnit o femeie gatita, parfumata si a intrebat-o: "Unde mergi, femeie, asa? Ea-i raspunde cu bucurie ca merge la biserica. Sfantul ii raspunde: "Imbracamintea ta nu te arata ca mergi la biserica, poate mergi la nunta sau la teatru, caci pentru a merge la biserica nu se cere sa fii asa de eleganta, inzorzonata, nu asa se imbraca o femeie pacatoasa care se pocaieste si cere iertare de la Dumnezeu. Hainele tale luxoase nu te vor invrednici de iertare, ci vor atrage mai degraba asupra ta mania lui Dumnezeu.
       Tot in acele vremuri se ducea o mama la biserica cu singurul ei baietel de mana. Mama, din nestiinta si din indemnul diavolului, dupa cum era obisnuita, s-a imbracat foarte luxos. Cand au ajuns ei amandoi la biserica, copilul a fixat ochii la Domnul Hristos rastignit pe Cruce si deodata zice: "Ia priveste, mama, la Stapanul nostru Hristos, ca este gol si plin de rani si cu piroane in maini si picioare, iar tu vii la biserica asa de luxoasa! Baga de seama, mama, sa nu cazi in focul iadului! Mama, rusinata de cuvintele copilului, si-a facut o haina simpla numai pentru biserica, si a trait pana la moarte in modestie si rugaciune.
       Sfantul Ieronim zice ca femeile care se imbraca luxos, si mai ales la moda, sunt intocmai ca femeile care folosesc otrava sa omoare pe cineva. Ele pacatuiesc pentru ca dau altora bautura ucigatoare si-i fac sa cada in ispita. Sfantul Ambrozie zice si el: "cu cat o femeie se arata in fata oamenilor mai gatita, cu atat este mai gretoasa si scarbita inaintea lui Dumnezeu.
       De aceea sa luam aminte sa nu ne inselam singuri, crezand ca daca venim la biserica si zicem "Doamne, Doamne, vom intra in Imparatia cerului. Daca nu ne comportam smeriti si cuviosi in casa lui Dumnezeu, dupa cum ne invata sfintii parinti, vai noua, mai bine sa nu venim sa facem sminteala. De multe ori vedem in timpul slujbei cand e cel mai inalt si infricosat moment, atunci cand se sfintesc darurile, cate o femeie venind si apucandu-se sa se inchine si sa se plimbe cu lumanarile in mana pe la icoanele din fata ca sa tulbure pe toti. Vai de rugaciunea ei, vai de lumanarea ei!
       Sa nu se mai intample asa ceva. Ai venit la biserica si Sfanta Liturghie e inceputa, sa stai intr-un loc acolo unde te gasesti si roaga-te cu smerenie si credinta, fara sa-i sustragi pe ceilalti de la rugaciune. De aceea spun Sfintii Parinti ca pe unele le aduce diavolul la biserica, caci se trezesc si ele pe la orele 10  11 si vin la biserica ca sa faca tulburare. Femeile crestine sa fie ca si mironositele in ascultare de ucenicii Domnului ca sa invete si pe cele nestiutoare credinta, asa cum ne-a lasat-o noua Domnul Hristos si sfintii apostoli, fiindca in lume s-au ivit multime de credinte ratacite care fac mari ravagii intre credinciosi.
       Spre exemplu, sunt unele femei care invata spunand ca nu e bine sa se faca cununii in luna mai; auziti ce au invatat ele de la diavolul, ca nu le merge bine celor care se cununa in aceasta luna. De aceea ii apuca moartea pe multi necununati si-i tot amana si umple diavolul iadul cu ei; apoi tot ele trimit pe urma dupa preot cand moare unul din soti, ca sa vina preotul si sa cunune pe cel ramas in viata cu cel raposat. Altele invata sa tina de sarbatori mari joile verzi, martile dupa Rusalii si joile dupa Pasti.
       Altele invata lumea sa tina posturile care nu sunt oranduite de Biserica  spre exemplu postul Sfantului Anton  sau sa ajuneze cate o saptamana in care intra si sambata si duminica. Canoanele spun ca cine ajuneaza sambata si duminica sa se afuriseasca. Unele femei sfatuiesc sa nu se faca maslu celui bolnav, spunand ca moare imediat. Le intreb unde au pomenit ele in rugaciunea de la maslu ca se roaga moarte bolnavului? Se apuca altele si impart la cei care se impartasesc lumanari ca sa fie pentru cei raposati.
       Sa se stie clar ca fiecare trebuie sa se impartaseasca cu lumanarea lui. Pentru cei care au murit nespovediti, neimpartasiti si fara lumanare, sunt alte oranduieli. Sa se grabeasca, frati crestini, toti sa se impace cu Hristos, sa vina la biserica, sa se impartaseasca din vreme si sa se spovedeasca cum trebuie, ca vai de cei care mor nespovediti si neimpartasiti. Unii mai spun ca au apucat lumanare; poate sa apuce 100 de lumanari, daca a murit nespovedit si neimpartasit, nu-i mai garanteaza nimeni mantuirea.
       Lumina este Hristos, El e Lumina lumii, trupul si sangele Lui pe care-L primim prin Sfanta Impartasanie, ne va lumina, ne va trece peste toate vamile si peste toate relele pana la imparatia cereasca. De aceea e bine sa ascultati de Sfanta Biserica, sa nu apucati vreun drum gresit, ca astfel sa va lepede Dumnezeu si sa va vedeti la sfarsit fara nici un folos.
       Fiti in stransa legatura cu noi si sa ne aduceti la cunostinta orice abatere de la dreapta credinta ca sa va luminam si asa cum v-am lamurit noi sa propovaduiti si sa invatati si pe ceilalti. In felul acesta va veti face datoria ca femeile mironosite care au ascultat de apostoli si au urmat invataturile Domnului pana la sfarsit.
       Alergati, marturisiti, indemnati si chemati la casa Domnului, caci numai in Biserica mai este lumina. Lumea va va scoate fel de fel de vorbe, va va zice ipocrite, habotnice, mironosite, mistice, va rade ironic cum invata demonul, dar sus privirea, sunteti ucenice ale lui Iisus.
       Sa ne aducem aminte de sfintele femei mironosite cat au suferit, de inaintasele noastre crestine si nici o clipa sa nu pierdem fara folos, caci in ochii Domnului sunteti de mare pret. El ne iubeste si vrea sa fim ai Lui si pentru El si Imparatia Lui, sa luptam ca sa ne castigam sufletul si sa ni-l mantuim.

       Rugaciune
       Doamne, Iisuse Hristoase, ridica valurile mintii noastre ca sa Te putem vedea si urma ca sfintele femei mironosite. Vorbeste inimii noastre, Doamne, si fa-o sa Te asculte si cu lacrimi sa-Ti raspunda. Loveste piatra credintei noastre ca sa curga siroaie de lacrimi din dragoste si recunostinta pentru binele ce ne-ai facut noua, robilor Tai, ca sa ne mantuim si noi si sa Te slavim in vecii vecilor. Amin.